Sa moara vecinii de ciuda ca eu am si ei nu.

Gata , am blog. Daca ma intreaba cineva de ce,care ii e utilitatea,ce anume vreau de la el sau de la vreunul care poate o sa ajunga aici din greseala…nu vreau nimic. Povestea asta cu blogul ar fi putut fi foarte usor evitata daca as fi avut ce face.

Acum astept sa ajunga oamenii aici ca trupa aia de naufragiati din “Lost” (incepe sezonul 4 pe 29 ianuarie, daca nu ma insel) fara sa stie nici cum au facut sa ajunga , nici ce forta i-a purtat incoace si -asta ar fi chiar tare – nici cum sa plece.

Am vazut diferite forme de blog asa ca ma voi chinui sa fac si eu ce-au facut altii inainte, sa le ciordesc “reteta succesului”.

Apropos de aceasta reteta, de ce la intrebarea:”care este reteta succesului?” , niciun fotbalist nu recunoaste : “pai cand vine pe voleu o pleznesti tare si pe poarta!” ?

Recomandarile cinematografice o sa fie rare ca vizitele mele la mall , recomandarile literare mai rare decat vizitele la biblioteca. La muzica ma entuziasmez mai des asa ca poate mai apare cate un link.

Acestea fiind zise, cer ingaduinta si revin la momentul oportun (macar mai oportun decat cel de fata).