Suntem platiti. Sigur prea mult.

Ba, sunt sigur ca ati vazut pe la tv scandalul biletelor “de amenintare” trimise lu’ mitica si lu’ nasu. Nu, nu ala de la b1, alalalt, ala de la Sportu. Fost. Ma rog, sunt sigur ca macar 2 au vazut. Hudrea si Shmeny sigur au vazut. Nu de alta dar ei sunt aia care freaca pula toata ziua. Sunt sigur ca o sa aveti si tupeul sa macaniti, voi, astia doi.
Bun, pentru restu, astia de va doare la carici, va explic pe cat de scurt pot, ca dupa aia mai urmeaza ceva: frf (federatia romana de fotbal) implineste 100 de ani si cu ocazia trebuia sa apara la Bucuresti niste baieti mari de pe la fifa si uefa. Au aparut doar Platini si Johanson, ultimul in scaun cu rotine, avand titlul de fost… , un fel de iliescu. Asa. Si in ziua cu pricina, niste minti sau maini criminale, niste conspirationisti, posibil o miscare terorista, a trimis la frf si lpf, la mircea sandu si mitica, doua bilete anonime cu acelasi mesaj: “noua ne pasa de sport. poate prea mult.”
E, de aici incepe circul.
Prostilor le scapa porumbelu’. Mitica zice ca a fost amenintat cu moartea, sandu zice si el o imbecilitate d-asta, dinu zice ca “s-a ajuns prea departe”. Doar ca odata vazute de toata lumea acele mesaje, s-a ajuns la concluzia unanima (cei trei luand o pauza de la unanimitatea asta) ca mesajele nu au nimic amenintator, ba au fost scrise si pe masinile unor fotbalisti, cu spray lavabil, de nici aia cu masinile vopsite nu s-au suparat.
Ce ma intreb eu, totusi: de ce nimeni din presa sportiva nu urmareste subiectul? Adica de ce nu insista nimeni un pic, de ce nu le da nimeni ocazia sa se umple de cacat la modu’ grav. Sa-l sune vere Stucan ala pe mitica si sa-l intrebe: “bai palarie, ia zi ma caca-te-ar lumea-n basca, ce anume e amenintator? Iti mai simti viata pusa-n pericol? Da? De cine mai latraule?”. Ajuta bai nene omu’ sa se faca de tot cacatu’ posibil, nu-l lasa mereu sa scape, ca d-aia se caca pe toti, pentru ca vede ca merge. Suna-l si pe dinu si intreaba-l daca nu cumva prea departe eram si abia cu ocazia biletelor astora veniram nitel mai aproape. Si apropo, departe sau aproape raportat la ce?
Da’ nu-i intreaba vere nimeni. In scris se tot intreaba lumea. Da’ pula, ca in scris e retoric, ca ala n-o sa iti scrie o epistola drept raspuns. Da’ daca il suni trebuie sa se faca de cacat. Ori zice ceva si se face de cacat, ori inchide telefonul si se face de cacat… Poate sa fie si umoristica-semi: il suni pe mitica, mitica injura si inchide, tu il suni din nou si tot asa, la sacaiala, cum faceam cand eram mici. “Alo, pompierii? Da, plutonier Iordache. Ce faci ba baiatule, pompier ai ajuns?”. Da’ ce sa faci ba cand din doua trusturi la un loc nu iese o idee pe care orice copil de 15 ani ti-ar zice ca a avut-o acum 5 ani si nici atunci nu i s-a parut geniala, doar o zi normala de golaneala. Asa e cand din golaneala se pastreaza numai ce-i prost. Daca nu-ti merge mintea nu mai esti golan, esti doar un mahalagiu platit mult prea mult. Bravo pula ta pana la urma!