Invers. Aiurea.

Uitasem, da’ voi oricum n-ati observat: acest post e de fapt scris pentru aici, da’ cum n-am ce pune pe aici….

De ceva vreme am cam rarit contactele cu Salajanul in care m-am nascut, crescut si educat. Pentru ca e departe si lenea e mare si deci vizitele s-au rarit. Dar nu numai d-asta, ele, vizitele, au mai fost, dar fiind iarna lumea nu prea sta sa faca degeraturi de cine stie ce grad la Shell, cu berea-n mana. Ca asa sunt cartieristii, tin la confort.
E, iaca s-a incalzit, iaca zugravim, fapt pentru care ne-am mutat temporar in apartamentul din Salajan si cu ocazia asta i-am oferit Shmenei o seara cu baietii. Ma rog, mi-am oferit mie, dar ea a suportat-o. Sa-i luam pe rand intai si dupa aia laolalta.

Cezarica
Cezarica este baiatul pe care eu m-am gandit sa-l fac aproape substantiv comun. Pana la urma mi l-am facut un soi de personaj cu al carui nume ii mai denumesc pe cate unii care prezinta una sau mai multe trasaturi ale Cezaricului (cam ca un amstaf d-ala de care imi zicea Shmeny. Stii ce zic.). De exemplu, fratele prietenului Tankistu este Cezarica. Nici nu mai stiu cum il cheama de fapt, Cezarica e de ajuns.
Nu stiu daca principala preocupare a lui Cezarica (originalul) e sa faca bani sau sa futa, da’ as zice ca sa futa, ca banii cred ca d-aia vrea sa-i faca. Nimic anormal, stiu, da’ pe toate, mereu, oricand, oricum, nu conteaza etc. Pe Cezarica l-am intrebat odata de una despre care imi povestea daca e buna. “Iti faci treaba cu ea”. Asta rezuma foarte bine felul in care-l preocupa pe Cezarica fututul. Intr-o scurta plimbare cu masina Cezarica vede un grup de 3 fetite de vreo 16 ani. Frana, da inapoi, lasa geamul din dreapta si intreaba…ce credeti? “Ce faceti ma nebunelor?”. Una din ele, urata, zice ca fac bine. Curios, nu? Ce-i zice Cezarica : “intoarce-o si tu pe fata aia”. Adica pe aia care prezenta interes si care era pe role si statea cu spatele. Vorbind cu Cezarica te trezesti la un moment dat intrerupt ori din vorbit ori din ascultat de o replica recurenta: “ce buna-i asta!”. A ajuns sa o zica si la acoperire, ca sa fie sigur ca in caz ca e buna el a fost cel care-a zis-o primul. Mergem cu masina si, prin niste coclauri prin “bulgarime”, vine spre noi un BMW cu o femeie la volan. Cezarica: “ia fii atent ce buna-i asta”. Se apropie BMW-ul si o vedem pe bunaciune: 48 de ani, cioara infecta, zlatareasa, ce mai, piesa femeia! “Am vazut BMW si am zis si eu…”. Asa-i, trebuia zis, ca daca femeia chiar era buna si ramanea nelaudata, frumos era?
Cezarica ar fi un foarte bun om de televiziune. M-am gandit eu, mare scout de talente. Cezarica stapaneste foarte bine arta de a nu lasa timpi morti in comunicare. Vorbind si sorbind ga-gal din sticla, Cezarica ma intrerupe dupa bunul obicei cu faimoasa replica “na ce buna-i asta”. “Asta” era cu copilul de vreo 4-5 ani dupa ea si Cezarica incepe conversatia. “L-ati luat pe asta micu!?”. “Da, am iesit sa ne plimbam un pic”. Aici vine partea geniala, in replica lu’ Cezarica, care trebuie sa aiba mereu ultima relpica, oricare ar fi aia. “Cel mai bine”. Ma uit la Shmeny o secunda la modu “ba, asta a zis ce mi s-a parut mie ca aud?”. Ma conving din faptul ca radea ca da, chiar aia a zis. Si pune-te pe ras.
Aici nu e pe “daca e cerere urmeaza: Giani, Giani&Cezarica si dialogurile lor, Mielu, Pitut si poate si altii.”, ca aici sunt sef si zic eu ca e.