Ba, as vrea si eu sa fiu tipu’ cool si nu-mi iese deloc. E posibil sa fiu bou, da’ eu cred ca de la lene mi se trage. Ca multe altele. As vrea sa fiu cool da’ niciodata nu ajung la timp, ca de ceva vreme am observat ca cool asta e chestie de viteza de reactie.
Oare Bolt e cel mai cool de pe planeta?
Eu inteleg ca secolul vitezei (care apropos, s-a cam terminat. secolul 21 al cui e?) da’ sa-ti bagi pula-n ea de viteza ca eu pana ma prind de o chestie mi-o ia pana si mama inainte. A ajuns mama sa fie mai cool decat mine.
Care-i treaba: nimic nu mai e cool daca stiu mai mult de 100 de oameni pe plan local, 1000 national sau 10000 mondial. “Ai ascultat, frate, ultimul album Pulamea? A, ce-ai ma, esti prost, e din februarie.” Asa, si ce pula mea daca e din februarie? Ce sloboz, stau sa dau refresh la pulamea.com sa vad cand se lanseaza?
Aia cu muzica house scot stiluri numa’ de-ai dreacu’, sa fie ei primii. Si cand s-au prins 100, adica cand se strang 100 la martin, gata, bagam alt stil, ca asta s-a fumat. Da’ pula, ca toate sunt la fel. Retarde, zic eu. Si uite asa sunt cateva sute de feluri de sunete la fel.
Si patratelele. Patratelele mereu se baga in seama. Ca scotienii la fusta, ca femeile la deux-piece-uri, ca Justin Timberwoolf si toata Romania la bermude, ca suparatii aia mici din galerii la pantaloni, ca mai nou (sau acum m-am prins eu?) tot ei la sepci. Da’ imi zice Astica (ghiolbanu’ de galerie) ca pantalonii mei scurti cu patratele sunt de taran, ca nu se mai poarta. Pai nu s-or purta, cumetre, da’ ce pula mea fac, imi arunc bermudele an de an? Da’ bine ca se poarta pantalonii tai in patratele. Pula mea, acelasi lucru doar cu cativa centimetrii mai lungi ai tai. Plus ca oricum, ideea de baza asta era, ca patratelele nu lpeaca niciodata, ele doar se muta de pe pantalonu’ scurt pe pantalonu’ lung, dupa care pe sapca, dupa care pe geaca, pana cand acapareaza toata vestimentatia. Deci cand vine vorba de patratele numa’ Highlander ala batranu’ si cativa nepoti de-ai lui au apucat sa fie cool, restu’ luati ciomagu’!
Trecem la cluburi, baruri, bodegi, carciumi, birturi. In afara de club a, care e o cocina unde mereu o sa fie plin pentru ca mereu o sa existe saraci care si ei vor sa bea si, mai mult chiar, sa plece de acasa cu speranta ca vor fute, si bamboo, care mereu se va umple de de astia nu zic nimic, ca zice oamenii ca am boala pe ei ca ei au bani de dat mii de euro masa si eu n-am, in fiecare saptamana apare alta carciuma la moda. Ce lunga fraza am bagat. Da’ am recitit-o, are sens. De te trezesti ca mergi in birtu’ unde ai fost saptamana trecuta, ca era lume, aveau bere, era ieftinache, mergea, si te trezesti ca bei singur sau cu barmanu’ trist si abia trezit din laba somn, ca toti copiii cool au migrat. O fi vreo societate secreta de 100 de copii cool? Si daca da, exista lista de asteptare pentru inscrieri? Si daca da, trebuie sa moara unu ca sa intre altu’? Ca de renuntat nu vad de ce ar renunta careva, tre’ sa fii neam-prost. Mie imi place sa merg in aceleasi locuri, ca e mai comod, e mai relaxant, nu mai trebuie sa ma uit ce lume e p-acolo, barmanu’ te stie si-ti da bere mai repede si mai rece si-ti faci treaba la modu’ profesionist: te duci, te asezi, bei, pleci gramada. E ca la munca. In primele saptamani intr-un loc nou nu prea stii ce sa faci. Dupa aia iti intra in reflex. Nu ca as avea de unde sti. Doar banuiesc.
In concluzie, ca sa vedeti de ce m-am lungit atat: am inteles de ce se reped aia la piticu’ moca sa zica ca sunt primii. Ca sa fie cool. Da’ nu inteleg de ce nu vin dupa ei si ceilalti 99 de copii cool din societatea aia secreta?
O bere cui ii baga primul comentariu la urmatorul post. Si de la el bani de ip sau ceva de genul asta si o muie.
